Raportul de adoptare a monedei EURO va fi pus la dispoziția Comisiei săptămâna aceasta. Dăianu: Recomand anul 2026

„Raportul este foarte aproape de a fi terminat. Noi, cei care am lucrat la raport, îl vom pune la dispoziție săptămâna viitoare (n.red. – săptămâna aceasta) tuturor membrilor Comisiei Naționale de fundamentare a Planului Național de aderare la zona euro. S-a vehiculat 2024. Ar trebui să intrăm în Mecanisul Cursurilor de Schimb (n.red. – MCS 2), care nu este mai puțin exigent decât aderarea la zona euro, în 2022. Este un regim foarte pretențios pentru economie. Este un laitmotiv al acestui raport, care, cu franchețe și onestitate intelectuală, încearcă să ofere opiniei publice o judecare a acestui demers”, a afirmat Daniel Dăianu, membru al CA al BNR, în cadrul seminarului „EU-COFILE” (European Union Finance & Banking Lectures project), ediția 2018.

El este și membru al Comisiei pentru aderarea la zona euro, care va face public proiectul de trecere la euro în decembrie, în care România își propune să adopte euro din anul 2024.

Daniel Dăianu recomandă să se evite un calendarprea strâns. „Mai realistă este intrarea în 2024 în Mecanismul Cursurilor de Schimb, care nu este mai puțin exigent decât zona euro, în fapt, prin ce implică echivalează cu intrarea în zona euro în 2026„, crede Dăianu.

România ar avea nevoie de o rată medie de creștere a economiei de 4%, ca PIB-ul pe cap de locuitor să poată atinge, în 2024, 70% față de media zonei euro (cele 19 țări).

„Rata de creștere de 4% poate fi optimistă, dacă avem în vedere mișcarea ciclică a economiei. Nu este simplu să crești cu 4% pe o perioadă mai lungă de timp. Altă întrebare: este 70% un prag adecvat de convergență reală? Se poate discuta. Acum avem puțin sub 60%, față de zona euro”, a adăugat Dăianu.

Un argument în favoarea acestui prag de convergență îl reprezintă corectarea dezechilibrelor macroeconomice, până la intrarea în zona euro, iar convergența va crește în interiorul zonei euro de la sine. „Dacă nu ai lanțuri de producție avantajoase, transfer de know-how și multe altele de discutat aici, te paște capcana venitului mediu. Plus că poți să ai diferențialul de inflație prea mare și dezvolți, iar, o problemă de competitivitate. De aceea economiile mai mari vor o convergență reală mai mare. Aici poate interveni și logica politică: important este să avem echilibrele controlate, asta este, noi vrem să fim acolo”, a punctat Dăianu.

Dacă s-ar păstra acest calendar, ar fi necesară corectarea indicatorilor de convergență nominală, corectarea deficitului bugetar, în decursul următorilor trei-patru ani. „Corecția fiscală în sine poate încetini economia – indiferent cum o faci – dacă nu este compensată de reforme care măresc PIB-ul potențial. Această corecție a deficitului bugetar structural poate fi compensată de o absorbție puternică de fonduri europene și de o capital”, a precizat Dăianu.

Un alt scenariu de aderare la zona euro prevede un PIB pe locuitor de 75% din media ZE19 realizat în 9 ani, dacă se păstrează rata medie de creștere istorică de 4% pe an, sau în 6 ani cu o rată medie de 5% pe an.

Pentru un PIB pe locuitor de 80% din media ZE19, cu ratele istorice de creștere din 2000-2017, ar fi necesari 11 ani, iar, dacă rata medie de creștere este 5%, perioada scade la 8 ani.

„Se pot aduce argumente și pentru 70% și pentru 75%, ca prag de convergență. Oricum, ai nevoie de controlul deficitului bugetar și al deficitelor externe. Mai ales că stai în MCS 2 cel puțin doi ani, unde trebuie să reziști la atacuri speculative, că ei știu în piețele financiare că (banca centrală – n.r.) trebuie să apere acele limite. Dacă nu le poți apăra, va trebui să restabilești paritatea, altă poveste. De aceea, există argumentul că, mai degrabă, nu stai într-o bandă foarte restrictivă (de paritate a monedei locale cu euro – n.red.), stai într-o bandă mai largă. Dezirabil este ca timpul petrecut în MCS 2 să nu depășească doi ani, pentru a conferi credibilitate demersului. Discuțiile privind Bulgaria și MCS 2 ar indica o ședere mai lungă în MCS 2. În vederea testării; România trebuie să fie pregătită și pentru un asemenea scenariu”, a explicat Dăianu.

Mecanismul Cursului de Schimb 2 (MCS 2) reprezintă anticamera ZE19, unde este testată capacitatea țării de a face față competiției în condițiile unei politici monetare foarte restricționate, conform membrului CA al BNR. „Nu înseamnă că este amputată politica monetară, mai ales dacă ai banda mai largă de fluctuație, de 15%, dar se schimbă logica, pentru că te uiți la curs, ai o paritate, atunci trebuie folosești alte instrumente”, a mai spus Dăianu.

Intrarea în MCS2 implică stabilirea parității leului față de euro, iar banda de fluctuație a cursului de schimb în jurul parității centrale a cursului de schimb este obiect de negociere. „Tratatul prevede posibilitatea unei benzi largi, de plus/minus 15%, întrucât ar descuraja atacurile speculative. Mai probabil, ca limita de plus 15% să fie admisă pentru aprecierea monedei, în timp ce o limită inferioară să se aplice în cazul deprecierii”, a detaliat Dăianu.

O posibilitate ar fi o banda îngusta, de plus/minus 2,25%, cu ședere doi ani în MCS 2 sau a unei benzi largi, de plus/minus 15%, cu posibilitatea reajustării parității centrale, dacă șederea are loc o perioadă mai lungă de timp, potrivit reprezentantului Băncii centrale. Acesta a adăugat că este posibil ca negocierea benzii de fluctuație să aibă loc concomitent cu sau să fie condiționată de negocierea perioadei petrecute în MCS 2.

„O fluctuație de numai plus/ minus 2,25% este solicitantă pentru politica economică, pentru că, dacă intervalul este foarte strâmt, trebuie să te aperi în fața atacurilor speculative, o perioadă mai lungă de timp, deci trebuie să ai multă cerbicie să îți controlezi echilibrele, să nu lași dezechilibrul extern să crească în mod excesiv”, a explicat Dăianu.

Reprezentantul CA al BNR a menționat că acesta va fi un moment cheie, iar BNR va avea un rol covârșitor. „În primul rând, noi trebuie să vedem cam care este zona unde se stabilește. Este o estimare, pe care, în primul rând, trebuie să ne-o facem noi, dar nu numai. Dacă n-ai competitivitate, n-ai robustețe, n-ai politici echilibrate, ai mari dificultăți. La noi trebuie să se înțeleagă că vom intra în această cameră, care nu este de convalescență, în care intrăm pentru a ni se băga adrenalină, pentru a ni se corecta dezechilibre. În momentul în care intri acolo, într-un fel, este ca și cum intri în zona euro, în privința exigențelor”, a completat Dăianu.

Intrarea în MCS 2 nu se face doar pentru că așa își dorește o țară. „De exemplu, bulgarii au vrut să intre în iunie 2018. Dacă te uiți la tabloul lor macroeconomic, arată bine. I s-a spus: mai așteptați, vă mai examinăm. Ei își vor menține Consiliul Monetar, dar nu înseamnă că pot stopa dezechilibrele externe”, a subliniat Dăianu.

Bulgariei i-a fost introdus Consiliul Monetar, deoarece nu mai are nicio instituție credibilă, astfel că nu poate face emisiune de monedă. În plus, înainte să intre în zona euro, țările baltice au avut fiecare Consiliu Monetar pentru a opri creșterea inflației, dar au fost afectate de speculațiile pe curs.

De asemenea, odată cu intrarea în MCS2, alonja politicii monetare este redusă, astfel că sarcina echilibrelor macro revine și execuțiilor bugetare, politicilor salariale și măsurilor macroprudențiale. „Măsurile macroprudențiale sunt măsuri prin care caut să restrâng sau să stimulez creditarea, din rațiuni legate de stabilitatea macroeconomică”, a explicat Dăianu.

Reprezentantul BNR a menționat că, pentru a ne fi acceptată candidatura în zona euro și MCS 2, o serie de pre-condiții macroeconomice sunt necesare:

– deficit bugetar structural mic, în jur de 1% din PIB (în linie cu MTO);

– datoria publică să nu depășească 40% din PIB;

– corecția deficitului;

– deficite externe mici, care să fie finanțate în mod autonom;

– ar trebui să fie evitată dependența structurală de fonduri europene;

– inflație cât mai apropiată de media ZE(!!);

– relația salarii-productivitate-ULC este esențială pentru inflație, pentru competitivitate;

– dinamica productivității să ducă la o creștere a competitivității.

„Datoria publică nu poate depăși 40% din PIB, dacă facem corecția deficitului bugetar. La deficitul extern, deja avem finanțare care nu mai este prin investiții străine directe. Nici nu trebuie să căpătăm o dependență structurală de fondurile europene. Robustețea unei economii implică să nu depinzi în ceea ce privește finanțarea deficitului extern de fondurile europene. Fondurile europene trebuie să te ajute să suplimentezi finanțarea internă, să te ajute să te dezvolți”, a explicat Dăianu.

Pe de altă parte, România are nevoie de salarii competitive pentru a opri emigrația. „Cel puțin la medici trebuiau dublate salariile – nu mai stau oamenii în țară. Dacă ai această creștere a salariilor și n-ai o dinamică a productivității pe măsură, avem o mare problemă de competitivitate”, a mai spus Dăianu.

De asemenea, este imperativă creșterea spațiului fiscal prin venituri fiscale mai mari, iar veniturile fiscale să crească cu peste 3% din PIB, în patru-cinci ani, la circa 29%, față de media de peste 40% din PIB în zona euro. Dăianu mai susține că măsuri pentru atingerea acestui deziderat sunt:

– revederea regimului fiscal, prin „închiderea” diferitelor portițe și scutiri de la plata impozitelor;

– impozitarea corespunzătoare a proprietăților și activităților poluante;

– globalizarea veniturilor;

– un regim de impozitare progresiv.

„Nu cred că putem obține spațiu fiscal reducând cheltuielile cu 3%. Pentru o țară subdezvoltată, cum este România, chiar mozaicată, vreți să-mi spuneți că ar fi rațional să ajunge cu cheltuielile publice sub 30%, când ai atâtea nevoi?”, se întreabă Dăianu.

Pentru a intra fără dezechilibre în zona euro, România are nevoie de câștiguri de productivitate sistematice, pentru compensarea diferențialului de inflație, probabil între 1% și 1,5%, anual, de dezvoltarea de noi avantaje competitive, de plasarea bună în lanțuri de producție și de politici industrial, care includ apariția unei bănci de dezvoltare, potrivit oficialului BNR.

„Țările Europei centrale au unele avantaje față de periferia sudica a zonei euro, ca textură industrială plus proximitate față de economia Germaniei. Dacă observăm, investiții mai mari s-au făcut în Slovacia, în Cehia, în Polonia, în Ungaria, decât în zonele din periferia zonei euro, în ultimul deceniu și chiar înainte”, a arătat Dăianu.

În ceea ce privește mecanismele de control a dezechilibrelor, execuția bugetară prudentă este un instrument important, chiar dacă dezechilibrul poate avea originea în imbalanța investiții-economisire din sectorul privat, precum în Spania și Irlanda, și mijloacele macroprudențiale.

„Mijloacele macroprudențiale pot implica restricționarea creditării. Trebuie avută în vedere colaborarea bună cu instituții de reglementare din alte state membre ale UE, pentru că există problema externalizării finanțării”, a adăugat Dăianu.

El a mai subliniat că introducerea monedei euro în România nu ne va rezolva dezechilibrele și nici nu ne va îmbunătăți competitivitatea.

„Există trade-off-uri, compromisuri, între viteza creșterii economice și reducerea diferenței de PIB/locuitor, pe de o parte, și viteza corectării ex-ante a dezechilibrelor, necesară pentru bonus de credibilitate. Noi (n.red. – BNR) spunem să te grăbești fără a te dezechilibra. Dacă te dezechilibrezi, trebuie să pui frână – nu este în regulă. Ca să intrăm în Mecanismul Cursurilor de Schimb, în câțiva ani, va trebui să corectăm deficitul bugetar structural. Corecția nu este simplă. Dacă vrei să intri în Mecanismul Cursurilor de Schimb, în trei – patru ani, trebuie să ai o cadență a corecției anuale medii de 0,5% din PIB – nu este simplu. Iar a miza numai pe creșterea colectării… nu este simplu„, a detaliat Dăianu.

Gap-ul de TVA, dintre cât colectăm și cât ar trebui să colectăm, este de aproape 36%, cel mai ridicat din Uniunea Europeană.

Soluționarea tuturor acestor dezechilibre este importantă nu doar pentru a nu avea probleme și mai mari, după adoptarea euro. „Mai devreme sau mai târziu, dacă nu ai grijă de echilibrul extern, inviți o mare problemă: mari presiuni pe cursul de schimb. Piețele financiare nu țin cont că este datorie publică sau privată, judecă îndatorarea totală a unei țări. Un atac pe curs este atunci când îndatorarea externă totală este văzută ca excesivă și banca centrală este văzută ca având resurse limitate de intervenție, atunci ai fonduri mari care speculează”, a subliniat Dăianu.

În plus, România trebuie să dezvolte politici prin care să-și crească avantajele competitive, să nu aibă probleme legate de situația zonei euro în sine.

„Robustețea este necesară și fiindcă zona euro euro este fragilă, întrucât nu are mecanisme de partajare a riscurilor. Există o dezbatere în momentul de față între cei care pledează pentru reducerea riscurilor și partajarea riscurilor. În opinia mea, este nevoie de ambele. Schema de garantare colectivă a depozitelor în Uniunea Bancară (n.red. – UB), care este piesa indispensabilă pentru robustețea Uniunii Bancare, lipsește. Lipsește, pentru că implică aranjamente fiscale, pentru că bugetele n-au aceeași forță în Uniunea Bancară”, a precizat Dăianu.

Înainte de intrarea în UB, în condițiile necesității de a menține un nivel redus al creditelor neperformante (NPL), va trebui efectuată revederea calității activelor bancare (Asset Quality Review, AQR). AQR este obligatorie, pentru că, începând cu 2014 Comisia Europeană leagă intrarea în MCS 2 de intrarea concomitentă în UB.

„Pregătirile pentru intrarea în UB trebuie inițiate cu cel puțin doi ani înainte de intrarea în MCS 2. Deci, cu cel puțin patru ani înainte de aderarea la zona euro. Dacă vorbim de intrarea în zona euro în 2024, intrarea în MCS 2 în 2022, iar AQR trebuie făcut înainte. Vedeți ce pas alert este? Robustețea macro și trebuie să fim pregătiți de intrarea în UB, simultan cu MCS 2″, a evidențiat Dăianu.

În perspectiva intrării în zona euro, legislația din domeniul bancar va fi schimbată, inclusiv adaptarea statutului BNR în concordanță cu solicitările Băncii Centrale Europe.